You may be poor but music is free

“Someday, somewhere – anywhere, unfailingly, you’ll find yourself, and that, and only that, can be the happiest or bitterest hour of your life.”
(Pablo Neruda)

fresh like a frozen flower

Feel so good in my neighborhood
Breathe in ..breathe out… and feel the love

Living Life Golden

„I’m living life golden, never getting old
While my pocket’s stay empty, my heart is full”

(Elliphant-„Living Life Golden”, lyrics)

Take your time

„I can’t wait to see your faces
I can’t wait to hold your hands
I can’t wait to take you places
And watch you try to understand
But until I do
Yeah, until I do
I’ll be right here waiting for you”

(DAUGHTRY –„Lullaby”, lyrics)

monolog

„Vom face deci ce nu s-a putut face,
Vom pune cu putere pe tapet,
Un nou concurs, un nou război de pace
Concursul „cine merge mai încet”.

Se vor alinia toţi concurenţii
Şi vor pleca la pocnet de pistol,
Un fel de contrafugă a absenţei
Un plin care va mirosi a gol.

Cine aleargă cel mai iute, pierde,
Cine câştigă cursa, nu-i bărbat
Încet se fuge, moi mişcări încete,
Dar, trebuieşte totuşi, alergat.

Porniţi!
Daţi rar şi silnic din picioare
Nu va luati un nepermis avânt
Aveti-va in grija fiecare
Stimaţi pe cei ce parcă nu-s, când sunt,
Modeştii, nedotaţii şi tembelii,
Infirmii sumbri intră în concurs
Cu şanse mari, căci ei au şi parcurs
Toate traseele încetineli.

Campionatul mondial de haos
A şi-nceput cu-acest concurs de raci
Vom trece din repaos în repaos
Din ce în ce mai trişti şi mai săraci.

Dilemă amuzantă, nerozie,
De râs este problema cea mai grea,
Acest concurs aşa a fost să fie,
Nici să se meargă, nici să nu se stea.

Fii păzitoarea luptei noastre-n noapte,
Tu care somnul încă ne înveţi,
Ce om normal ar mai putea să rabde,
Să fie primul dintre cei înceţi.

S-alergi tu cel mai lent dintre toţi lenţii,
Să nu fi zero, dar să mergi spre el.
Să se alinieze concurenţii competitiv,
Cu spatele la ţel !

Deşertăciune a deşertăciunii,
Noi punem cu plăcere pe tapet,
Acest coşmar al ritmurilor lumii,
Concursul „cine merge mai încet”.”

(Adrian Păunescu – „Monolog la balul conservatorilor”)

„Și eu v-am zis că nu e timp, /Că suntem niște pasageri”

„Aud mereu veşti proaste despre Pisa
Cum că se-apleacă şi că o să cadă,
Săracul turn de-o moarte de paradă
Şi fără rost pe lume plânsu-mi-s-a.

Vechi subiect al presei mondiale,
Mereu căderea lui este aproape,
„E imposibil turnul să mai scape”…
Şi turnul îşi vede tot de-ale sale.

N-aş spune că încet nu se apleacă
Şi că nu va cădea cândva şi dânsul,
Dar pomii rupţi abia-şi stăpânesc plânsul
Văzându-l cum se-ndoaie ca o cracă.

Prea-i suntem grijii turnurilor gazdă,
De nici nu mai simţim căderea noastră.”

(adrian Păunescu – „False probleme”)

 

„De ecouri mari de piatra vei fi rîsa, vei fi plînsa”

„Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „daca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „nu”
Hai sa conjugam ninsoarea si uitarea eu si tu
Timpul pe deasupra noastra ca o sanie sa treaca.

(…)

Sînt satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare,
Vino sa uitam cuvinte si sa învatam a fi,
De cuvinte fara noima, de sonoritati pustii,
Sa spalam întrega fire, sa traim cu-ndurerare.

Sa uitam ce-nseamna „lume”, si „avere”, si „putere”
Sa uitam cuvîntul „daca”, sa uitam cuvîntul „da”,
Si-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa
Sa traim tacînd iubirea, fiindca totul e tacere. ”

(Adrian Păunescu – „Veac de tăcere”)

under the Umbrella

…drops and rain…

If the world was perfect…

„We have a good time together even when we’re not together.”

Shakespeare în coreană

„Shall I compare thee to a summer’s day?
Thou art more lovely and more temperate:
Rough winds do shake the darling buds of May,
And summer’s lease hath all too short a date:
Sometime too hot the eye of heaven shines,
And often is his gold complexion dimmed,
And every fair from fair sometime declines,
By chance, or nature’s changing course untrimmed:
But thy eternal summer shall not fade,
Nor lose possession of that fair thou ow’st,
Nor shall death brag thou wander’st in his shade,
When in eternal lines to time thou grow’st,
So long as men can breathe, or eyes can see,
So long lives this, and this gives life to thee.”

(sonnet 18)